Apostrofa

Voi, ce strecurați țînțarulȘi cămila înghițiți,Ce-n ochi nu vă vedeți parulȘ-un pai pe alții zăriți,Lingăi de pe la domnieȘi ambițioși picmei!Hrăniți tot din calomnie!Tartufilor! — farisei! –Voi, ce-mi veninați exilul,Voi, mai cruzi și mai barbariDecît cei ce-mi iau căminul,Țara, muma, frați, surori;Voi, cu care-n curăție,M-am sculat spre a luptaPentru astă RomânieCe ciocoii o trăda!Spuneți, — de aveți credințăCît grăunte de muștarÎn ce-ați jurat, — e ființăCare-n ast exil amar,Cu mai multă bărbățieCa mine a suferit?Înfruntat-am cu mîndrieRelele ce m-au izbit?Mi-ați surprins vro nevoință?Umilitu-m-am la răi?Șovăit-am în credință?Alergat’-am la călăi,La călăii țării mele...La ciocoi? — In ore greleCînd necazurile curgCu boale; cu sărăcie,Cu soția suferind,Cu ura, cu calomniaÎn umbră-mi în veci grințînd,Spuneți! — care se alege? –Părăsit-am ast stindard?Mi-am călcat eu a mea legeCa apostol, sau ca bard?Dar principuri voi nu cereți;Voi cătați un partizanLa ambiția ce mergeți:Calea trasă de Satan.