Carnavalul

Începe carnavalul! și-n salele bogateSe cerc artiști și muzici plăceri mai noi s-arate,În nouă veselii!O! ce de griji acuma la nouă toalete!Ce visuri dulci, frumoase, în junele cochete!Ce mii de bucurii!

Fetița tot visează la flori, l-a ei ghirlantă,La gaza cea subțire, la rochia-i elegantăȘi la ai ei cercei;Gândește la răspunsuri, la grații, la cuvinte;Își râde în oglindă de loc ce-și pune-n minteCeva ce-i place ei.

Corsetul aci-și pune; își cearcă iar rochița,Pandlica care-o prinde, - săracă copilița!Viața-i e romanț!O! cât a să mai joace! Ce bine a să-i vieȘi păr și rochi, pandlice, buchet de iasomieLa sol în contra-danț!

Mulțime de machine prin case de neveste!Fămei și croitorii abia le prinzi de vesteCând vin, când se strecor!Părinții schimbă cifre în foile de zestre;Galanții-n neastâmpăr citesc pe sub ferestreBileturi dulci d-amor.

O! câte case nouă și câte case sparte!Ce visuri își mai face bătrâni și juni în parteÎn lungul carnaval!Tot fierbe-n capitală! și lumea își propuneUn lanț de fericire, un șir de lucruri buneDe la întâiul bal!

Voi, câți vă râde soarta! gândiți că-n aste zileStau sub pământuri, ocne, prin temniți și exileAtâți nevinovați,Pe care pizma, ura și neagra calomnieI-au părăsit cruzimei, și oarba tiranieÎi ia necercetați!

Când armăsarii voștri, cu coama lor pletoasă,Alerg și scapăr iute p-o gheață-alunecoasă,Ca fulger, ca năluc;Și lângă drumul vostru, - o! tremură în caleUn biet bătrân ca iarna, cu piept, picioare goale,Flămând și fără suc;

S-oprește, -și ia căciula, spre voi mâna întinde,Și trista lui cătare în rugă se aprindeVăzând că nu-l vedeți;Și tremurându-i barba, spre ceruri mormăiește;Când sania din urmă de ziduri îl strivește;Voi treceți și râdeți!

Nebunilor ce sunteți! Vă pare că e o glumăUn cap strivit de ziduri, un om ce se consumăDe foame și de frig!Vă pare că e glumă când cruntă disperareaȘi țintă către ceruri; - vă râdeți voi de stareaVictimelor ce strig:..........................................................................

Când o căldură dulce, samururi, catifele,Sub draperii bogate de stofe, de dantele,V-adoarme p-un divan;Când mii lumini ascunse în lampe colorateResfrâng și vă-nmulțește-n oglinzile-ardicateDe jos până-n tavan;

Ș-o copiliță dulce, râzândă, grațioasă,În reverențe intră ușoară și frumoasăCa și un îngeraș, -Și după ea un june măreț, voios și tare,Cu fața vie, plină, cu fruntea-ntinsă, mare,Și șed p-un scăunaș;

Când vă vedeți într-înșii pre voi miniatură,Și gest, organ, accente, oricare a lor trăsurăE-a voastră, - îi iubiți!Își vede muma soțul, și tata iar soția;Și știți c-aveți mijloace, vă iartă avuțiaSă-i faceți fericiți;

Oare gândiți atuncea că poate-n altă casăAu doi bătrâni o fată, tot astfel de frumoasă,Dar e trăită rău;Și plâng, căci mâine poate copila o s-apuceO cale... n-au de hrană; și viața este dulce,C-așa va Dumnezeu.

Când cina vă așteaptă în sala de mâncare,Și-n giurul vostru vase cu flori mirositoareVă-mbată de miros;Când ochii vi se pierde pe mese încărcateD-argint, de porțelane, cristale tot-săpate,C-un viu foc luminos;

Și când pe masa voastră cea plină de legumeCe globu-ntreg produce, d-esențe și de spume,De vinuri spumegând,Vedeți îndestularea ce cară, grămădește,Ș-un șir de servi în prajmă ce-alerg, vă ocoleștePunând și ardicând;

Atunci, atunci gândit-ați că lângă casa voastrăEste-o căsuță veche și spartă, mică, proastă;Și crivățu luândHârtia din ferestre, un viscol o petrece,Bagă în ea zăpada; e frig într-însa, rece,Căci toată e în vânt!

Gândit-ați vre o dată c-aci-n astă cocioabă,O văduvă săracă, bolnavă, goală, slabă,Cu șase copilași,Stau în ocol pre vatra abia cu un tăciune!L-e frig, l-e somn, l-e foame și pic de slăbiciune,O, mult sunt drăgălași!

Când unul dintre dânșii ardic-o mânușițăScuț roșie ca racu, și-i zice: "Măiculiță,Te scoal', nu mai dormi!N-e frig și ne e foame; te scoal'! fă focu mare!Dă-mi pâine! Pune masa!' și ea,-n delir, tresare!Nu poate a-i mai minți.

Se scoală,-și smulge părul și iese pe zăpadă,Și vede casa voastră în veci tot în paradă,În veci în veselii:Ferestrile-ndoite ce crapă de luminăȘi vesela-vă umbră râzândă, dulce, lină,Săltând în bucurii...

Curând! Dați în genunche! Uitați! O! piară slava!Blăstemele s-azvârlă, precum s-azvârlă lavaCe-o varsă un vulcan!O! Tremurați! căci glasu-i în ceruri e puternic!Mai greu decât sentința cu care un nemernicStrivește un sărman!