Odă la baia lui Ercule

Izvor de viață nouă și demn d-orice cîntare,De unde-ți vine cursul cu astă fierbîntare,Lichidul gumvital?Pucioasă, fier ce-mprimă în marmură calaiul,Prelins din Etna este, sau Ecla-ți ține traiul,Ce ocne de metal?

Prin unda-ți cea fierbinte, re-ntorci tu oari din viață?Re-ntorci puteri „din moarte?A bătrîneții gheațăVii tu a re-ncălzi? Ești ramură din focul ce totul cîrmuiește?De unde-ți iei puterea?Ce soare te-ncălzește? Ce mînă te porni?

Pe frigul lui Aheron, de care tot se teme,Aduni scîntei din viața ce moartea fără vremeȘi tineri neboliți O las trecînd la iaduri?Ești poarta-eternitățiiLa care vine omul să lege firul viețiiCu vieți din cei pieriți?

Nici Baia, nici Abano, ce unda-i șerpuieșteÎn șoptă-armonioasă și pacinic prăvăleșteTimavul liniștit, nu au a ta putere.Nici chiar acea fîntînăCe-n Rinul lin își varsă prea lăudată vînă,Unde Corol s-a mărit.

Cînd unda ta cea caldă, în colcăiri spumate,La obîrșie-ți fierbe cristaluri colorateȘi-ntinde curcubeu,Întocmai ca-ntr-acela ce curmă vijelia,Bolnavu-n el privește speranța, bucuriaȘi chiar pe Dumnezeu.

Puternice părinte! În orișice schimbarePe globul ăsta-i face, păstreaz-a ei izvoareA nu și le slei!Curgi, curgi fîntînă lină cît va ținea tăria!L-a viața-ne cea scurtă, mai dă din veciniciaCe ceru-ți dărui!

Bătrînului cel gîrbov, ce-n cale șovăiește,Mai dă-i din nou viață și sîngele-ncălzește,Și fă-l a mai trăi!Fecioarei ofilite ce patima o stinge,Mai dă-i vioiciunea, și fă cîți te-or atingePuteri a dobîndi!