În port (Dumitru Iacobescu)

...Și rătăcesc spre seară pe cheiurile goale,Cu farurile stinse și lanțuri ruginite,S-ascult cum plînge apa în aiurări domoale,Să văd cum moare ziua în zările cernite.

Adeseori voioase sirenele răsună.Atunci s-aprinde-n mine eterna nostalgie,Dar, vai, vaporul trece prin port ca o furtună ,Și eu rămîn tot singur în lumea mea pustie.

O, cînd, o, cînd vaporul opri-se-va o clipăDin goana lui nebună spre larga depărtare,Să ia cu el această țarină în risipă,Să-i dea o nouă viață, sau s-o îngroape-n mare.