Crâșma

Cea din urmă a mea carteZălogit-am pentru vin;De atuncea scumpa crâșmăTemplu-mi e, altar divin,

Templu-mi e și locuință,Și învăț și beau și cânt;De-aici nimeni nu m-a duce,Doară moartea la mormânt.

Suveran îmi e birtașul,Eu ministrul devotat;Cu măsuri de toată mâna,Mici și mari, m-a decorat!

E monarh, dar e cuminte;Libertate dă ori cui;Mult să bei, atâta-i totul! —Altă lege la el nu-i!

Deci o voi ’nvățații lumii,Frăile să lepădați;Să veniți in statul nostru,Să trăim ca niște frați!

Zălogiți știința voastră —Ca și mine-o zălogiți,Și ’necați în vin mai bineTot ce știți și ce nu știți!