Întoarcerea învinsului

Iar când, sfioasă umbră, prin ceața rece-a seriiPurtându-ți trista taină, de gânduri chinuit,Târziu te vei întoarce înfrânt și istovit,Spre casa părăsită în văile uitării,

Tu, cel ce-ai cules floarea spinoasă-a-nstrăinăriiȘi-a ei mireasmă-amară cu patimă-ai sorbit,La-ndemnul Amintirii ce-n prag ți-a răsărit,Nu te lăsa ca pradă să cazi înduioșării

Zadarnice. Respinge deșarta-i mângâiereȘi oricât de adâncă ar fi a ta durere,Trufia nu ți-o pierde, rămâi nepăsător,

Nu te opri, nu plânge, și dacă-ți stau morminteÎn drum, treci peste ele, înnăbușe-al tău dor,Și-n neagra noapte pleacă, cu fruntea sus-nainte.