Dacă iubești fără să speri

Dacă iubești fără să speriDe-a fi iubit vrodată,Se-ntunecă de lungi păreriDe rău viața toată.

Și-ți lasă-n suflet un amarȘi în gândiri asemeni,Căci o iubire în zadarCu moartea-i sor- de gemeni.

Dar vindecarea la dureriÎn piept, în partea stângă-i,De-acolo trebuie să ceriCuvinte să te mângăi.

Acolo afli adăpostOricâte se întâmple,Ca ș-un amor care-ar fi fostViața ta o împle.

Căci un luceafăr răsăritDin liniștea uităriiDă orizon nemărginitSingurătății mării.

Și ochiul tău întunecatAtunci îl împle plânsul,Iar ale vieții valuri batCălătorind spre dânsul.

Și dau cadențe de nespusDurerii tale lunge,Pe când luceafărul e susCa să-l nu-l poți ajunge.

Zâmbește trist cu raze reciSperanțelor deșarte:În veci iubi-o-vei, în veciVa rămânea departe.

Ș-a tale zile-or fi cum sunt,Pustii ca niște stepe;Iar nopțile de-un farmec sfântCe nu-l mai poți pricepe.