De ce nu-mi vii
Vezi, rîndunelele se duc,Se scutur frunzele de nuc,S-așează bruma peste vii —De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii?
O, vino iar în al meu braț,Să te privesc cu mult nesaț,Să razim dulce capul meuDe sînul tău, de sînul tău!
Ți-aduci aminte cum pe-atunciCînd ne plimbam prin văi și lunci,Te ridicam de subsuoriDe-atîtea ori, de-atîtea ori!
În lumea asta sunt femeiCu ochi ce izvorăsc scîntei…Dar, oricît ele sunt de sus,Ca tine nu-s, ca tine nu-s!
Căci tu înseninezi mereuViața sufletului meu,Mai mîndră decît orice stea,Iubita mea, iubita mea!
Tîrzie toamnă e acum,Se scutur frunzele pe drum,Și lanurile sunt pustii…De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii?