Ecò

Cu-ncetu-nserează și stele izvorăscPe-a cerului arcuri mărețe.În umede lanuri de-albastru ceresc,Merg norii cu hainele crețeȘi stâncile rarCa stâlpii răsar,Negriți și-ndoiți de furtunăÎn lună.

Diamant e în aer, în codri ­ mirosȘi umbră adânc viorie;Și luna-i a cerului scurt argintosȘi stele păzesc în tărieȘi văile suntÎn aburi de-argintPierdute-ntr-al doinelor șuierDin fluier.

Pe-un cal care soarbe prin nările-i foc,Din ceața pustie și rece,Un tânăr, pe vânturi, cu capul în joc,Cu clipa gândirei se-ntreceȘi calu-i turbatZbura necurmat,Mânat ca de-a spaimelor zânăBătrână.

Pe umeri de munte, din stânci de bazaltCastelul de nalță, se-ncruntă,Și-a murilor muche și creștetu-i naltDe nouri și ani se-ncăruntă,Dar astăzi e viuȘi-n glas auriuRăsună din umbra cea mareCântare.

În mii de lumine ferestrele-i ard,Prin cari se văd trecătoare,Prin tactul cântării pierdute de bard,Ivindu-se umbre ușoare;Trec albe ca-n vântDulci neguri de-argint,Palatul plutea în magieAurie.

Ca cerbul uimit ce prin creștet de stânciE-urmat de săgeat-arzătoare,Din căi năruite, din gârle adânci,Fugarul în tropot răsareCu nara arzândCu coama pe vânt,O dată-ncă pinten l-împungeȘi-ajunge.

Iar tânărul sare ușor de pe elȘi prundul sub pasu-i răsună.Frumos ca din basme și tras prin inelȘi nalt ca și bradul din lună,C-un salt a suitAl bolții granit.Urcat într-un arc de fereastăAdastă.

Mantaua lui neagră în lună s-a-ntinsDe pare-o perdea în fereastrăȘi gratii de fier a lui mână-a cuprinsUitându-se-n sala cea vastă.Pe stânci de bazaltStă calu-i înaltȘi coama-i i-o îmflă în lunăFurtună.

Sala-i ca aerul scăldat în soare,Muiat de-a florilor suflet răcoare.În ea frumoasele ființe albePar gânduri palide din visuri dalbe.De-umărul junilor de razim, zboară,De raze umede ochii-s izvoare,Ca-n vânt se leagănă zveltele pozePrin păr ce flutură cununi de roze...Și beți de muzică plutesc ca vântul,Jocul e repede, încet e cântulȘi pe când sufletul stă de bețiePlutesc ființele... o vijelie...Până ce aria dispare, trece...O rază timidă în ziua rece.Apoi perechile stând risipiteS-adun în grupele orânduiteȘi din amestecul de vise dalbe,Din trecătoarele ființe albe,

Iese ca aria dintre suspineRegina albelor nopții regine,Sau cum din zilele poetic juneA idealului iese minune.Păru-i ca aurul fața-ncadrează,Cunună-n undele-i se furișează,Se-ndoaie talia-i în albă hainăParcă-i o těmidă a nopții taină.Pe-o liră gingașă și argintieMânuța-i coardele le-ncurcă vie,Prin blânde notele lirei de-amorGlasul ei tremură dulce ușor:

Prin bolta ferestei îngusteMă uit într-al văilor rai,Cum codrii în cale-i supuneFurtuna, copila de crai.

Prin păru-i de aur, coroanăCu colțuri în fulger și jar,Ea apele-n cale-i aplanăȘi-ndoaie bătrânul stejar.

Prin poarta îngustă din muriiGrădinei, cetății-mi din stânci,Cobor în adâncul păduriiUnde-izvoarele murmur adânci.

Prin nourii rupți trece lunaȘi-n sufletu-mi dor a pătruns.Și părul mi-l îmflă furtunaȘi ochii-mi se-neacă de plâns.

Doresc doar ca în fundul măriiSă mă ia cu sine-n sarai,În nalte albastrele sale,Furtuna, copila de crai.

Doresc ca să intru cu lunaÎn dome de nouri, ce pier ­Doresc cu popoare de steleSă merg drumul mare din cer.

Ce caut eu nu vă știu spune,Eu singură nu știu ce vreu,Atât e de tainic ascunsăDorința în sufletul meu.

Mi-e ciudă pe frunza cuminte,Pe vorbarețe valuri de râu,Ele-mi spun ce dorește-al meu suflet,Ce singură eu nu știu.

Și flori și crenge și steleÎn ciuda mea taine îmi spun ­Ah! cum le-aș smulge pe toateSă fac din ele cununi.

În codru o creangă se-ndoaie,O poartă prin frunze, și-n pragUn chip cu ochi mari se ivește ­Ah! cum mi-ar putea fi de drag.

Un murmur feeric dezmiardă voiosA salei tăcere senină.Din bolta ferestei arcată pomposS-aude vibrând mandolinăȘi-un eco ușorPetrece cu-amor,Cu dulcea vibrare de strune,Ce spune.

Și toată viața lui, tot ce-a culesDin unde, din munte, din vale,Tot sufletu-i june, tot scumpu-i eresAlunecă-n cântecu-i moaleȘ-al coardelor grai,Frumos ca din rai,Amestecă-n vorbe de miereDurere:

Sara pe deal buciumul sună cu jale,Turmele-l urc ­ stele li scapără-n cale,Apele plâng clar izvorând în fântâne ­Sub un salcâm, dragă, m-aștepți tu pe mine.

Luna pe cer trece-așa sfântă și clară,Ochii tăi mari caută-n frunza cea rară,Umezi se nasc stele pe bolta senină ­Pieptul de dor, fruntea de gânduri ți-e plină.

Nourii curg, raze-a lor șiruri despică,Streșine vechi, casele-n lună ridică,Scârție-n vânt cumpăna de la fântână,Valea-i în fum, fluiere murmură-n stână.

Și osteniți oameni cu coasa-n spinareVin de la câmp, toaca răsună mai tare ­Clopotul vechi împle cu glasul lui sara,Sufletul meu arde d-iubire ca para.

Ah! în curând valea și satu-amuțește,Ah ­ în curând pasu-mi spre tine grăbește,Lângă salcâm sta-vom noi noaptea întreagă,Ore întregi spune-ți-oi cum îmi ești dragă!

Te-i rezima, dulce copil, de-al meu umăr ­Și fir cu fir păru-ți aurit am să-l număr,Ap-am să beau din a ta gură frumsețe,Dulci sărutări din ai tăi ochi de blândețe.

Îmbrățișați noi vom ședea la tulpină,Fruntea-mi în foc pe-ai tăi sâni se înclină,Ce-alături cresc dulci și rotunzi ca și rodii ­Stelele-n cer mișcă-auritele zodii.

Ne-om rezima capetele-unul de altulȘi surâzând vom adormi sub înaltul,Vechiul salcâm ­ astfel de noapte bogatăCine pe ea n-ar da viața lui toată?

...................................................

Pe vârful de munte, în codri-mbrăcat,De nouri grămezi se adunăȘi unul pe altul, măiestru urcat,Ei par o cetate în lună.Și bolțile-n muriȘi stâlpii sunt suri,Lumina prin arc de fereastrăE-albastră.

În halele-albastre ­ ănstelatele bolți ­Te uiți prin coloane de nouriȘi luna ieșind dintr-a stâncilor colțiLe împle cu mii de tablouri.Lumina-i de-argintÎn nouri s-a frântȘi se-ncheagă prin naltele domeFantome.

În hainele albe de neguri de-argintȘi creții de roze purpure,Și părul pe frunte cu stele e prins,Ca îngerii albe și pure ­Prin gene de nor,Ca visuri strecor,Ducând înstelata lor viațăPrin ceață.

Un șuier în noapte, prin codri, un vânt,Un freamăt ­ și totul dispare...Și nori se-ncrețesc risipiți și s-avânt.În lună stau stâncile rare ­Iar junele-iubitE-un brad putrezitPe trunchi de granit, pe ruineBătrâne.