Maria Tudor

De ce cu ochii-ncremeniți sub bolteDe marmur ­ tu-l privești cu spaimă crudă?Pândești ca leii, fruntea ta asudăȘi pumnu-ți vra mânia-i s-o dezvolte.

Secerătorul tău l-ai pus la trudăȘi snopi de viețe sunt a lui recolte;Pentru-al lui cap ai înfruntat revolteȘi astăzi simți că strângi la piept pe-o Iudă.

Te-nalță-n cer invidia vulgarăCăci știi din lorzii junghiați a faceLui Fabiano a mărirei scară.

Tu ești regină și astfel îți place.Cine te vede, slab obraz de ceară,Știind furtuna vieții tale tace.