Pe aceeași ulicioară...

Pe aceeași ulicioarăBate luna la ferești,Numai tu de după gratiiVecinic nu te mai ivești!

Și aceiași pomi în floareCrengi întind peste zaplaz,Numai zilele trecuteNu le fac să fie azi.

Altul este al tău suflet,Alții ochii tăi acum,Numai eu, rămas același,Bat mereu același drum.

Ah, subțire și gingașăTu pășeai încet, încet,Dulce îmi veneai în umbraTăinuitului boschet

Și lăsându-te la pieptu-mi,Nu știam ce-i pe pământ,Ne spuneam atât de multeFăr-a zice un cuvânt.

Sărutări erau răspunsulLa-ntrebări îndeosebi,Și de alte cele-n lumeN-aveai vreme să întrebi.

Și în farmecul vieții-miNu știam că-i tot aceeaDe te razimi de o umbrăSau de crezi ce-a zis femeia.

Vântul tremură-n perdeleAstăzi ca și alte dăți,Numai tu de după eleVecinic nu te mai arăți!