Stelele-n cer — Mihai Eminescu

Stelele-n cerDeasupra mărilorArd depărtărilorPână ce pier.

După un semnClătind catargele,Tremură largeleVase de lemn;

Niște cetățiPlutind pe marileȘi mișcătoarelePustietăți.

Stol de cocoriApucă-ntinseleȘi necuprinseleDrumuri de nori.

Zboară ce potȘi-a lor întrecere,Vecinică trecere Asta e tot...

Floare de crâng,Astfel viețileȘi tinerețileTrec și se stâng.

Orice norocȘi-ntinde-aripeleGonit de clipeleStării pe loc.

Până nu mor,Pleacă-te, îngere,La trista-mi plângerePlină de-amor.

Nu e păcatCa să se lepedeClipa cea repedeCe ni s-a dat?