Tu mă privești cu marii ochi...

Tu mă privești cu marii ochi, cuminte;Te văd mișcând încet a tale buze,Șoptind ca-n vis la triste, dulci cuvinte.

Urechea mea pândește să le-auză­ Abia-nțelese, pline de-nțeles ­Cum ascultau poeții vechi de muză.

În ochii tăi citeam atât eres,Atâta dulce-a patimei durere,Că-n suflet toată, toat-o am cules.

Vorbirea ta mi-i lamura de miere,În ochii tăi de visuri e un caos,Și-atât amor c-auzi pân- și-n tăcere.

Frumosul chip în voluptos repaosPătruns-au trist și dulce în cântare-mi.Ființa ta gândiri-mi am adaos.

Căci numai tu trăiești în cugetare-mi.A ta-i viața mea, al tău poemul,Cum le inspiri tu poți să le și sfaremi.

Nu crede tu că eu sunt cuiva emulCând cântul meu se-mbracă fel de fel:Ici în terține suspinând, vedemu-l,

Dincolo el oftează în gazel,Același e, deși mereu se schimbă,De tine-i plin, de tine-mi zice el...

Alege forme dulci din orice limbă:Acuma-l vezi îmblând cărare dreaptă,Acum pe-a lui Firdusi cale strâmbă.

Dar orișicând el alta nu așteaptăDecât ca ție, suflete, să-ți placă,Tu să-l aprobi cu gura înțeleaptă.

În mii costume astfel se îmbracă,Și ca s-atragă dulcea ta zâmbireMinuni, de vrei, sărmanul o să facă...

Ș-acuma-l vezi, cu-a lor ademenireL-au dus pe-alături dulcile terține,Uitând ce-a vrut să-ți spuie-n aste șire.

Au vrut să-ți spuie că e plin de tine,Că de-al tău farmec ritmul său foiește,C-a sale gânduri de zâmbiri sunt pline.

Ș-astfel pe mine el mă stăpânește...Adună-n versuri ale mele zileȘi-n strofe le-a legat grădinărește.

În poala ta zvârlind aceste file.