Veneția (Eminescu)

S-a stins viața falnicei Veneții,N-auzi cîntări, nu vezi sclipiri de baluri;Pe scări de marmură, prin vechi portaluri,Pătrunde luna, înălbind pereții.

Okeanos se plînge pe canaluri…El numa-n veci e-n floarea tinereții,Miresei dulci i-ar da suflarea vieții,Izbește-n ziduri vechi, sunînd din valuri.

Ca-n țintirim tăcere e-n cetate.Preot rămas din a vechimii zile,San Marc sinistru miezul nopții bate.

Cu glas adînc, cu graiul de Sibile,Rostește lin în clipe cadențate:„Nu-nvie morții — e-n zadar, copile!“