În liră-mi geme și suspin-un cânt

În liră-mi geme și suspin-un cânt,Căci eu îmi vărs acum veninu-n vânt.Prin minte-un stol de negre gânduri trec:Spre casa cea din patru scânduri plec,Gemând, plângând eu fruntea pun pe mâni,Se rumpe suflet, mi se rupe sân,Scăpare caut în zădar de chin...Să stângi un dor ce-n sânu-mi arde ­ vin!

Când te doresc eu cânt încet-încet:Plec capul la pământ încet-încetȘi glasul meu răsună tânguiosCa tristul glas de vânt încet-încet.Și orice vis, orice dorinț-a meaEu singur le-am înfrânt încet-încet.Săgeata doar a crudului amorÎn suflet mi-o împlânt încet-încetȘi simt veninul pătrunzând adânc...Cu sângele-l frământ încet-încetȘi nu-mi rămâne decât să pornescSpre al meu trist mormânt încet-încet.