De pe țărm

Privesc în ochii tăi, femeie,Și vreau să uit duiosul cânt:Iubirea este o scânteieRătăcitoare pe pământ.

Ai fost amanta care-nșealăȘi totuși eu te iert, Mihlar,Căci mângâierea ta regalăPreschimbă sufletu-n altar...

În prima zi de-nfiorarePrivim estatic de pe malLa tinerețea lunei careS-a smuls ca Venera din val.

Aievea alții-n clipele-asteVăd poate-n stinse depărtăriCum crainicul iubirii casteApune solitar pe mări.

Un singur gând mă-nfioreazăSub blânda stelelor risipă!Iubirea care-ncarcereazăO vecinicie într-o clipă.

Ca luna nopților senineA pribegit mângâietoareȘi dacă se aprinde-n mineE semn că-n alte inimi moare!...