Sonet I (Ronsard, Ciorănescu)

Când ai să fii bătrână și când vei sta acasăTorcând ațintindu-ți spre foc ochii căpruiCitind versuri de mine pe gânduri ai să-ți spui:Ronsard mă preaslăvise pe când eram frumoasă.

Si n-o să ai in jurul tău nici o servitoareCare prinzând de veste de-un lucru-atât de rarSă nu tresară grabnic la numele: RonsardCe-a vrut să-ți facă fala pe veci nemuritoare.

Ci eu voiu fi in țărnă o palidă stafie.Sub mirți, neturburată odihna o să-mi fieCând tu bătrână, ’n minte trecutu-o să-ti înșiri.

Si-ai să regreți iubirea si recele-ți dispreț.O n-aștepta, ci pune doar pe iubire preț:Culege cât e vreme ai vieții trandafiri.