Iarăși la Meidan coconu Drăgan

Costache Bălăcescu (1808–1880)

Pă semne că nu știți bineCine-i Coconu Drăgan ?Întrebați-mă pe mineCă-l știu ca p-un bou bălan.Drăgan Ploscă,Sin Stan Cloșcă,Brat Micilă,Zet Mircilă,Vnuc Voicilă-ot Tătărăi,Biv ceauș za armășăi,Este din copilărie-iUn om foarte însemnat,Și din fire, din pruncie-iCu mari daruri înzestrat.Nici să știeSă mai fieAltu-n lumeCu-așa nume,Cu-așa slavăȘ-așa glavă.Cu ipolips și de neam,De agighios și adam ;Milocestiv, blagorodnic,Tașaclîu și galantom,Milosîrdnic, dobrohovnic,Și cărturar vai de om ;Că cînd scrieTe mîngîie,Cînd citeșteTe slăvește ;Iar cînd cîntă saltichia,Îți sare din cap tichia.De iuschiuzar, tertipgiu'Ngrozea lumea de holteiuCînd era și calemgiu,C-are praxis și condeiu,Angarale,Satarale,Podvezi grele,Bitirmele,CacirmaleȘi locmale,ChilipiruriȘi gheliruriRusumeturi și husmeturi,Istoviri cu marafeturi,Cine altu era-n stareAșa a le ticlui,Și cu-atîta-ndemînareA le și bașirdisi ?De aceea'I zicea cheiaBogățieiVistieriei,Vrednic s-iconomiseascăToate, și s-apandisească.Ș-orice metahirisește,'I iese, că e ugurliu,Și de obște se iubește,Căci e foarte ciracliu.Ș-așa mareA fost, și tareÎn tot veaculȘi-n tot fleacul.Lua cinuri,Da suspinuri,Scutind Iude-n Prooroci,Argați, robi, iproci, iprociTar trezi vist, ftori post,Vel iuzbașa de harem,Mereu pe urdin a fost,Ca cînd era un blestem.Diimărituri,Oierituri,Cotărituri,Cornărituri,Unu nu scăpa din ele,Chiopoul, fiu de lele,Un așa, deci, ipochimenCum să nu se plihtiseascăCînd vede-acum pe un nimenDin canoane să-i vorbească.D-alde aleHaimanaleDupă drumuri,Plini de fumuriCă știu toate,Cînd el poateE cu cinci coți,Decît toți,Mai-nvățat, și cu trei caturiÎnvechit în maslahaturi.Rău, dar, se ponosluește,Și rău a zis cin' a zis,Că nimica nu plăteșteCînd odată-i evhnenis.Nu dați mareAscultare,La zănaticiȘi lunatici,Care zic c-ortografiaPoate goni sărăcia,Și cer limba să ne-o striceDe la moși de la strămoși.C-aștia sînt oameni de price,Și bîrfesc niște gogoși.Tu cu-oiotaEu cu iota ;Tu cu-ciotaEu cu iota ;Tu varia,Eu oxia ;Tu cu multă pricopseală,Eu cu bani de cheltuială ;Spune-mi dacă ești cuminte,Cine e mai folosit ?Tu ce scoți nouă cuvinteȘ-umbli cu cotu cîrpit ?Tot temeiul,Nu-i condeiul,Nici cioplirea,Fericirea ;Ci să știi să-ntorci dulapuri,Să rabzi multe, să-nghiți hapuri,Să despici și firu-n douăȘi să scoți din piatră lapte,Iar nu să-mi spui basme nouă,Și că trei și trei fac șapte.— Măi Drăgane !Măi cocoane !Țin-te bine,Măi creștine,De dîrbovnic,Și gromovnic,De pisaniiȘi cazanii,Că-s izvorul cunoștinții,Și fii cum ți-au fost părinții.Iar ei fieCe-or vrea. ScrieChinezește,Păsărește.Tu vezi, stareSă-ți faci mareCîntă pesneCă-s mai lesne,Și rămîi cum te-ai aflatLăzărilă de-nvățat.