Clio

Mi-a îngânat stăpâna: "Nu-n file-ngălbeniteStă-mbălsămată taina măririi strămoșești.Amurgul rug de purpuri aprinde: de-l privești,Se-nfiripă-n vâlvoarea-i vedenii strălucite.

Căci, uriașe stoluri la zări încremenite,Zac norii ce, în pragul genunilor cerești,Par pajere-ncleștate de zgripțori din poveștiUmbrind cetăți în flăcări cu turnuri prăbușite.

Dar ceața serii-neacă troianele de jar.Atunci mergi de te-așază sub un bătrân stejar,Ascultă mândrul freamăt ce-n el deșteaptă vântul,

Ca-n obositu-ți suflet de vrajă răzvrătiți,Când negrul văl al nopții înfășură pământul,În gemăt să tresalte străbunii adormiți."