Ai noștri tineri...
Ai noștri tineri la Paris învațăLa gât cravatei cum se leagă, nodul,Ș-apoi ni vin de fericesc norodulCu chipul lor isteț de oaie creață.
La ei își cască ochii săi nerodulCă-i vede-n birje, răsucind mustață,Ducând în dinți țigara lungăreațăEi toată ziua bat de-a lungul Podul.
Vorbesc pe nas, ca saltimbanci se strâmbă,Stâlpi de bordel, de crâșme, cafeneleȘi viața lor nu și-o muncesc — și-o plimbă.
Ș-aceste mărfuri fade, ușurele,Ce au uitat pân’ și a noastră limbăPretind a fi pe cerul țării: stele.