Atât de dulce...

Mihai Eminescu (1850–1889)

Atât de dulce ești, nebuno,Că le ești dragă tuturor,Cunosc femei ce după ochiiȘi după zâmbetul tău mor.

Femei frumoase și copileTe-ar îndrăgi, te-ar săruta.Tu ai iubirea tuturora ­Și numai eu iubirea ta.

Un farmec blând de fericireTu răspândești oriunde-i sta ­Ești fericirea tuturoraȘi eu sunt fericirea ta.

De râzi, se desprimăvărează,Învie totul unde-i sta,Căci tu ești viața tuturoraȘi numai eu viața ta.

De dragul tău și flori și oameniȘi stele să trăiască vor.Pe mine mă iubești tu numaiȘi numai eu doresc să mor.