Copii eram noi amândoi...

Copii eram noi amândoi,Frate-meu și cu mine.Din coji de nucă car cu boiFăceam și înhămam la elCulbeci bătrâni cu coarne.

Și el citea pe Robinson,Mi-l povestea și mie;Eu zideam Turnul VavilonDin cărți de joc și mai spuneamȘi eu câte-o prostie.

Adesea la scăldat mergeamÎn ochiul de pădure,La balta mare ajungeamȘi l-al ei mijloc înotamLa insula cea verde.

Din lut acolo am zidit,Din stuful des și mare,Cetate mândră la privit,Cu turnuri mari de tinichea,Cu zid împresurată.

Și frate-meu ca împăratMi-a dat mie solie,Să merg la broaște neapărat,Să-i chem la bătălie ­Să vedem cine-i mai tare.

Și împăratul broaștelor,C-un oacaca de fală,Primi ­ poruncě oștilor.Ca balta s-o răscoale.Și am pornit război.

Vai! multe broaște noi am prins­ Îmi pare chiar pe rege ­Și-n turnul negru le-am închis,Din insula cea verde.Spre sar-am făcut pace

Și drumul broaștelor le-am dat,Săltau cu bucurie,În balt-adânc s-au cufundatCa să nu mai revie.Noi am pornit spre casă.

Atunci răsplata am cerutPentru a mele fapte ­Și frate-meu m-a desemnatDe rege-n miazănoaptePeste popoare-ndiane.

Motanul alb era vistier,Mârzac cel chior ministru ­Când de la el eu leafa-mi cer,El miaună sinistru.Cordial i-am strâns eu laba.

Și împăratul milostivMi-a dat și de soțiePe fiica lui cu râs lascivȘi țapănă, nurlie,Pe Tlantaqu-caputli.

Am mulțămit cu-n umil semn,Drept mantie o-prostire ­M-am dus l-amanta mea de lemn,În sfânta mănăstire,Într-un cotlon de sobă.

Și ah! și dragă-mi mai era!Vorbeam blând cu dânsa,Dară ea nu-mi răspundeaȘi de ciudă eu atunciAm aruncat-o-n foc.

Și pe șură ne primblamPeste stuf și paieȘi pe munți ne-nchipuiam.Cu fiece bătaieMărșileam alături.

Și pe cap mi se îmflaCasca de hârtie.O batistă într-un băț,Steag de bătălie.Cântam: Trararah!

Ah! v-ați dus visuri, v-ați dus!Mort e al meu frate.Nimeni ochii-i n-a închisÎn străinătate ­Poate-s deschiși și-n groapă!

Dar ades într-al meu visOchii mari albaștriLuminează ­ un surâsDin doi vineți aștriSufletu-mi trezește.

Eu? Mai este inima-miDin copilărie?

....................................

Ah! îmi îmblă ades prin gândO cântare veche.Parcă-mi țiuie-aiurindDulce în ureche:Lume, lume și iar lume!