Dragoș Vodă cel bătrân

Dragoș-Vodă Cel BătrânPe Moldova e stăpân,Și domnind cu toată slavaȘade-n scaun la Suceava,La Suceava lăudată,Cu ziduri înconjurată,Zid de piatră nalt și gros,Că pe el merg cinci pe josȘi au loc cu de prisos;Că merg trei călări alăturiȘi mai au loc pe de lăturiCaii mândri să și-i joaceCând încolo, când încoace,Iar din negri trunchi de stâncăPeste valea cea adâncă,Pe deasupra de cetate,De biserici și palate,Stă domneasca cetățuie,Ce cu crestele-i se suie,Repezite înspre noriPeste codri sunători,Cu-a ei ziduri, cu-a ei bolțiȘi cu turnuri pe la colți,Ziduri grele și cu cresteCum au fost și nu mai este.Printre arcurile grele,Printre negrele zăbreleAbia soarele străbateÎntre tinzi întunecate;În pereți de piatră goalăAu înfipt făclii de smoală,Fumegând, cu flăcări roșiiLuminează-ntunecoșiiStâlpi de piatră grei și suriUnde-atârnă armături,Arătând a lor ruginăSub făclia de rășină,Paveze, mănuși leite,Caște mândre, poleite,Și pieptare, obrăzareȘi arcuri de vânătoare.Iar în fundul salei drepteSe-nalță pe șapte trepteTronul Domnului creștin,Coperit de-un baldachin,Iară-n jețul auriuȘade Dragoș brumăriu,Barba albă până-n brâu,Cu ochi negri viforoși;Coroana de aur roșStrălucind frumos pe fruntePeste pletele cărunte;Pe-a hlamidei sale cuteFlori de aur sunt cusute;Și cu fața înțeleaptăȘi cu schiptru-n mâna dreaptă.Ochii mândri și-i îndreaptă.Iar l-a tronului picioareSe înșiră pe covoareJețuri de lemn dat la strugSăpate cu meșteșug;Icea șese, colo șese,Pentru boierii alese.La a tronului său scăriȘed în două părți boieriAșezați, dup-a lor trepte,Ca poruncile-i s-aștepte.Vornicul Țării-de-JosSta în scaun luminos,Un bătrân și blând moșneagCu albastrul lui toiag,Ce-i cu aur împletitCu pietre acoperit;Iar de-aceasta mai în susVornicul Țării de Sus;Sta cu părul coliliePârcălabul de Chilie,Și cu genele lui albePârcălab Cetății Albe,După aceștia mai vinPârcălabul din Hotin.Cel din Neamț și de la VranceRezimat stătea pe lance,Dar pe toți i-ntrece-n slavăPârcălabul de Suceavă.Și astfel, jur-împrejur,Șed în blane de samur,Cu pieptare la un felȘi cu mânici de oțel.Cei ce-n lume se înalțăCizme roșie încalță,Cizme roși împintinateȘi pieptare-mplătoșate,Cămăși de zale mărunte,Ce par ca focuri de munte,Cine-n oaste are cârmăPoartă cămașă de sârmă...