La steaua
La steaua care-a răsăritE-o cale-atât de lungă,Că mii de ani i-au trebuitLuminii să ne-ajungă.
Poate de mult s-a stins în drumÎn depărtări albastre,Iar raza ei abia acumLuci vederii noastre.
Icoana stelei ce-a muritÎncet pe cer se suie;Era pe când nu s-a zărit,Azi o vedem și nu e.
Tot astfel când al nostru dorPieri în noapte-adâncă,Lumina stinsului amorNe urmărește încă.