Oricâte stele...

Oricâte stele ard în înălțime,Oricâte unde-aruncă-n față-i marea,Cu-a lor lumină și cu scânteiareaCe-or fi-nsemnând, ce vor nu știe nime.

Deci cum voiești tu poți urma cărarea.Fii bun și mare, ori pătat de crime,Același praf, aceeași adâncime,Iar moștenirea ta și-a tot: uitarea.

Parcă mă văd murind... în umbra porțiiAșteaptă cei ce vor să mă îngroape...Aud cântări și văd lumini de torții.

O, umbră dulce, vino mai aproapeSă simt plutind deasupră-mi geniul morțiiCu aripi negre, umede pleoape.