Pe gânduri ziua...

Mihai Eminescu (1850–1889)

Pe gânduri ziua, noaptea în veghere,Astfel viața-mi tot în chinuri trece ­Va vrea natura oare să se pleceLa ruga mea ­ să-mi deie ce i-oi cere?

Nimic nu-i cer decât mormântul rece,Repaos lung la lunga mea durere ­Decât să port iubirea-mi în tăcere,Mai bine ochiu-mi moartea să mi-l sece.

Căci lumea e locașul pătimirei:Un chin e valu-i, iară gândul spuma,Dureri ascunse farmecele firei.

O dată te-am văzut ­ o clipă numa ­Și am simțit amarul omenirei...Ce-am folosit că-l știu și eu acuma?