În mine...

Aș vrea să am puterea să mă desfac pe mine,Să pot vedea odată ce am și cine sunt,Să pot să văd în noaptea adânca ce-i în mine,Mai viu, mai clar, mai bine.

Tăcerea ce mă are să-nvie-ntr-un cuvântAș vrea să am puterea să mă desfac pe-o masă,Ca un chirurg ce, poate, în basme numai e !De multe ori imi pare că firea mea mă lasăȘi-adeseori îmi pare că pot vedea orice...Ce groaznică faptura mi-apar eu câteodată !În mine nu e unul — în mine nu-s doar eu,În inimă, în suflet, un altul mi s-arată,Și gândul mă muncește neîndurător mereu !Mi-e inima o tristă și palidă fecioară,Duioasă, care plânge când n-are ce visa.Mi-e inima o tristă și palidă fecioarăPe care-o stea, un cântec, un zvon o înfioarăCum stă și-așteaptă parcă într-una altcevaIar sufletul îmi este un cititor în stele,Un mag din alte vremuri, un rătăcit de-acelCe-și află-un rost în lume umblând cu ochii-n stele.Tu nu pricepi ce poate-a găsit vreodată-n eleDoar simți că lucruri triste adesea poartă-n el.