Marșul

Dragii mei copii războinici, ascultare mumii dați,Iată vreme, mic și mare armele s-înbrățișați,Strigînd toți c-o glăsuire,Spre a mumii fericireS-alergăm de obște frați.

Cerul vouă vă deschide un drum foarte lăudat,Ca să mergeți cu pas mare către slavă nencetat.Vie-vă, copii, aminteCă Europa însuși simteÎn ce cale ați intrat.

Glasul patriii să sune în auzul tutulor,Strigînd vouă : „Lenevirea rușinată subt picior”,Toți acuma c-o mișcare,Spre a voastră înălțareSă dați mînă de-ajutor.

Acea armă ruginită și ascunsă în mormîntBrațurile să-nfierbinte ; iasă iarăși pe pămînt.Tinerimea s-o-ncununeCu izbînde foarte bune ;Pe ea facă jurămînt.

Înaintea fieșcărui îndestul v-ați umilit,Îndestul și lenevirea în somn greu v-a stăpînit.Acea soartă fără milă,Sau de voie, sau de silă,În sfîrșit v-a slobozit.

Priviți slava de aproape ; voi în urmă-i ați călcatȘi pe fruntea fieșcărui raza ei a luminat.Deci la arme dați năvalăȘi la rînd ieșiți cu fală,Corbul iată s-a-nălțat.

El subt aripă-i vă cheamă și vestește ca să știți,Că d-acuma înainte nație să vă numiți.Deci cu dînsul înainteAlergați cît mai fierbinte,Laudă să dobîndiți.

Pe această sfîntă cale înfruntați orice nevoi.Biruința pretutindini să se ție dupe voi,Și strigați c-o glăsuire :„Slavă, dragoste, unireÎn veci fie lîngă noi !”

Înainte-vă vrăjmașii să aplece fruntea lor,Să-și cunoască neputința, ca să scape de omor ;Dar atunci a voastră mînăPe ei fie mai blajină,Dîndu-le și ajutor.

Vitejia și răbdarea aici încă moștenesc,Încă curge pîntre vine acel sînge strămoșesc,Ce la vreme se arată,De nu piere niciodată,Ca un dar dumnezeiesc.

Pe cîmpia rumânească o tăcere pînă cînd,Pînă cînd de arme pline să nu sune cînd și cînd,Și p-a căria lungimeSă nu iasă cu iuțimeCetile mereu la rînd?

Aici școala biruinții într-o vreme a stătut,Ale căria ruinuri să văd încă vechi de mult.Dar acum fără zăbavăAcea strămoșească slavăE să vie în minut.

Glasul vostru strigînd „slavă” pe strămoși a deșteptat,Ale cărora țărînă în mormînturi s-a mișcat,Ș-umbrile în veci tăcuteStau cît colo nevăzute,Privind corbul înălțat.

Ce privire dulce mie ! Steagul fîlfîie în vînt,Armele lucesc veriunde, slava iese din mormînt,Tinerimea îndrăzneață,Mîndră, falnică, măreață,Ușor calcă pre pămînt.

Lacrămă de bucurie, curge, curge ne-ncetat !Veacuri sînt de cînd ascunsă p-al meu sînt tu n-ai picat !Arma iată că lucește,Slava iată că zîmbește,Corbul iată s-a-nălțat !